Bolile grâului - Făinarea
Cand atacul este puternic, pustulele confluează, acoperind suprafeţe mai mari din ţesutul atacat.
Sunt atacate frunzele, mai frecvent cele de la bază, tulpinile şi mai rar, spicele.
Pe aceste organe se formează pernuţe proeminente, de caţiva milimetri lungime, pasloase, albe-cenuşii, la inceput, mai tarziu paslos-prăfoase şi uşor brunii sau cenuşiu-murdar, alcătuite din miceliu şi conidii.
Cand atacul este puternic, pustulele confluează, acoperind suprafeţe mai mari din ţesutul atacat. Sub această paslă, ţesuturile gazdei la inceput se ingălbenesc, apoi se brunifică. Mai tarziu in pasla miceliană apar punctişoare brune sau negricioase, dispuse neregulat, care sunt cleistoteciile ciupercii. Uneori, spre maturarea plantei, pernuţele se desprind de pe plantă şi cad, in locul lor pe ţesut rămanand o pată brună-violacee.
Plantele puternic atacate nu se mai dezvoltă.
Conidiile sunt ovoide, unicelulare, de 18-36 x 8-17 μm, incolore, izolate sau
inlănţuite. Cleistoteciile sunt globuloase, aproape sferice, turtite la bază, de 115-280 μm, de culoare brună-inchis, prevăzute cu numeroşi apendici simpli, flexuoşi, de 200-400 x 4-7 μm, incolori, care se pot rupe uşor atunci cand se execută preparatul microscopic.
In interiorul cleistoteciilor se găsesc cate 8-10 asce, majoritatea imature; cele mature sunt elipsoidale, de 70-100 x 25-40 μm, fiecare cu cate 4-8 ascospori elipsoidali de 20-30 x 10-13 μm, unicelulari, incolori.
