Plante medicinale şi aromatice din România - Reventul
Reventul este una dintre cele mai vechi plante folosite în scop medicinal. Este amintită de Dioscorides, Plinius, Lagus, şi Celsus.
Materia primă şi compoziţia chimică
Materia primă se compune din rădăcini şi rizomi în stare proaspătă sau uscată. Organele subterane conţin derivaţi antracenici sub formă oxidată şi redusă, monomeri sau dimeri.Conţinutul total în derivaţi antracenici este cuprins între limite largi 1,5 – 9,8 % (în medie 5 – 6 %) produsul chinezesc fiind mai bogat (10 – 11,7%) decât cel european (2-3%). Derivaţii antracenici se găsesc în proporţii diferite în formă liberă sau glicozidată. Materia primă mai conţine taninuri cu acţiune farmacologică. Alţi compuşi care pot fi amintiţi sunt: acid oxalic şi oxalaţi, glucide, mucilagii, pectine, urme de lipide, substanţe azotate, răţini, enzime, fitoncide, săruri minerale.
Utilizări
Datorită derivaţilor antracenici, produsul are acţiune laxativă (în doze mijlocii), respectiv purgativă (în doze mari). În doze mici, datorită taninului, produsul are acţiune tonic aperitivă. Se foloseşte la prepararea unor extracte, tincturi, siropuri, etc. Peţiolul frunzelor de la unele specii de revent se foloseşte în scopuri culinare (supe, compot, dulceaţă). Se recomandă să nu se consume în cantităţi mari sau sistematic (mai ales de copii), datorită conţinutului ridicat de acid oxalic şi săruri ale acestuia. Este contraindicat în litiaza renală oxalică.
Răspândirea
Originea plantei este platoul central asiatic, sud-estul Tibetului şi China, fiind descoperit de misionarii catolici francezi şi adusă în grădina botanică din Paris. A fost introdusă în cultura din Marea Britanie, Rusia, Franţa, Germania, Austria, Olanda şi Romania. Ţările cultivatoare sunt însă puţine, aşa încât şi astăzi piaţa mondială este dominată de produsele chinezeşti.
Sistematică. Soiuri
În scop medicinal se folosesc speciile din soiul Rheum, secţia Palmata cu frunze lobate (numele provine de la un trib din China de vest). Speciile care nu se folosesc în scop medicinal au frunzele întregi mai lungi decât late sau mai late decât lungi.
La noi în ţară, din specia Rheum se cultivă soiul local „de Braşov” din anul 1980.
Particularităţi biologice
Sunt specii vivace, erbacee, viguroase, în primul an formând o rozetă de frunze, iar în anii următori tulpinile florifere. Partea subterană (rizomii şi rădăcina) este viguroasă şi groasă, circa 90% situată până la 20 cm adâncime, însă unele rădăcini ajung la 120 cm. Rizomul este napiform, multiplicat, având 3-6 cm grosime, de pe el pornind rădăcinile şi organele aeriene. Tulpina floriferă apare din capul coletului în anul al doilea de vegetaţie. Este viguroasă, erectă, înaltă de 1,5 – 2 m de formă cilindrică şi fistuloasă. Frunzele în primul an de vegetaţie formează o rozetă, iar în anul al doilea de vegetaţie cresc şi pe tulpină. Frunzele de rozetă sunt foarte mari oblong-cordiforme, cu peţiolul lung, gros, cărnos, colorat diferit. Limbul este cordiform. Frunzele din rozetă ajung până la 100 cm lungime iar cele tulpinale sunt mai scurte. Florile sunt dispuse în inflorescenţe terminale sub formă de panicul . Florile au un perigon sepaloid, androceul din 9 stamine, gineceul cu ovar superior. Înfloreşte în lunile mai-iunie. Fructele sunt nucule cu trei muchii triaripatelungi de circa 10 mm late de 7-8 mm, de culoare brun-roşcată, cu perigonul persistent
Cerinţele faţă de climă şi sol
Reventul este o plantă cu mare plasticitate, adaptându-se la variat condiţii climaterice. Are cerinţe mai mari faţă de umiditate, condiţii prielnice întâlnite în zone de deal şi depresiuni, unde cad peste 700 mm precipitaţii anual. Pretinde soluri adânci, fertile, cu textură mijlocie, bogate în calciu. Nu merge pe soluri acide, grele cu apă stagnată.
Zonare
Se recomandă cultivarea în zona Subcarpaţilor ţi în sudul podişului Transilvaniei în depresiuni înalte şi regiuni de deal, unde precipitaţiile depăţesc 700 mm anual.
Tehnologia de cultivare
Rotaţia. Reventul se amplasează în afara asolamentului, deoarece este o plantă perenă, cultura durând 3-4 ani. Se poate cultiva după orice plantă care lasă solul curat de buruieni. Pe acelaşi teren cultura poate reveni numai după circa 6 ani.
Fertilizarea. Fiind o plantă cu talie înaltă şi perenă, are un consum ridicat de elemente nutritive, solicitând o fertilizare puternică. În acest scop se folosesc atât gunoiul de grajd cât şi îngrăşămintele chimice. Gunoiul de grajd se aplică în doză de 30 tone la hectar şi se încorporează sub arătura adâncă. Acesta este o sursă de elemente chimice şi contribuie la îmbunătăţirea însuşirilor fizice şi biologice ale soiurilor mai reci şi umede, existnte în zona de cultură a reventului.
Lucrările solului. Reventul solicită un sol afânat, adânc pentru a favoriza dezvoltarea organelor subterane. Arătura adâncă se face la circa 30 – 32 cm, după eliberarea terenului de plante premergătoare, când umiditatea solului permite efectuarea unei lucrări de calitate. Patul germinativ se pregăteşte cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul în agregat cu grapa cu colţi, fie cu combinatorul în preajma semănatului.
Sămânţa şi semănatul. Reventul se înmulţeşte de regulă prin sămânţă, însă se poate folosi şi cultura prin răsad. Sămânţa trebuie să aibă puritatea de 90%, iar germinaţia de 70%. Semănatul direct în câmp se poate face în luna august , în pragul iernii (noiembrie), sau primăvara devreme. Dacă solul are umiditate suficientă, semănatul în august este cel mai potrivit. Se recomandă desimi de 5-7 plante/metru pătrat.
Înmulţirea prin răsad
Este o metodă sigură însă mai puţin economică. Răsadul se produce în straturi reci. Răsadul pentru un hectar se produce pe 500-600 metrii pătraţi straturi reci. Însămânţarea lor se face în august, folosind 2 kg de sămânţă. Răsadul se plantează în primăvara anului următor, la 70 cm între rânduri şi 50 cm pe rând, coletul trebuind să fie cu 2-3 cm mai adânc decât nivelul soiului.
Lucrările de îngrijire. Atât în cazul semănatului cât şi în cazul plantatului, solul se menţine curat de buruieni şi afânat în tot cursul vegetaţiei, prin praşile şi pliviri. Adâncimea praşilelor scade cu înaintarea în vârstă a plantelor. La culturile semănate se acordă o atenţie maio mare combaterii buruienilor în prima parte a vegetaţiei. La culturile plantate trebuie să se facă, în cel mai scurt timp după plantare, o praşilă pentru afânarea terenului. Culturile semănate se răresc când plantele au 1-2 perechi de frunze adevărate, la 50 cm între plante pe rând. În anii 2 şi 3, tulpinile florifere se îndepărtează. Primăvare se îndepărtează toate resturile uscate. Ale plantei şi se ard.
Recoltare. Condiţionare. Producţie
Reventul (organele subterane) se recoltează în anul 3 sau 4 de vegetaţi, toamna, la încetarea vegetaţiei. Rădăcinile se scot cu plugul fără cormană sau cu dislocatorul de sfeclă, se scutură de pîmânt şi se adună în grămezi. Urmează fasonarea lor, înlăturându-se coletul cu părţile aeriene şi cele bolnave, spălarea la un curent de apă, descojirea, despicarea longitudinală şi fragmentarea în bucăţi de până la 10 cm lungime. Apoi se lasă câteva zile pentru zvântare, după care urmează uscarea. Uscarea se face pe cale artificială la 50-60 grade Celsius. Randamentul la uscare este de 4-4,5:1. După uscare, produsul se ambalează în lăzi sau în saci de pânză, în funcţie de solicitările beneficiarilor, păstrându-se în încîperi curate şi uscate.
Producţiile medii sunt de 8-10 tone produs în stare proaspătă, respectiv 1,8 – 2,5 tone în stare uscată şi decorticată.
