Pătarea inelară necrotică a frunzelor de cireş
La cireş, la sfarşitul primăverii sau inceputul verii, pe frunze se formează pete necrotice, de formă neregulată, brune, inconjurate de un halo clorotic
La cireş, la sfarşitul primăverii sau inceputul verii, pe frunze se formează pete
necrotice, de formă neregulată, brune, inconjurate de un halo clorotic. Ţesuturile necrozate se desprind şi cad, frunzele rămanand ciuruite. Pe timp călduros, simptomele nu se mai manifestă. La unele soiuri se produce un mozaic clorotic in benzi late şi rugozitatea frunzelor, urmată de uscarea parţială a pomilor. Uneori se formează enaţiuni foliare, situate intre nervurile secundare. La pomii puternic infectaţi, simptomele apar şi la mugurii floriferi, la care pedicelele sunt adesea mult scurtate, mugurii devin sesili, iar caliciul şi corola pot fi răsucite şi distorsionate, florile fiind sterile. La vişin boala determină intarzierea dezmuguritului la tot pomul sau pe ramuri izolate. Frunzele apărute sunt mai mici, cu pete inelare necrotice, cu halo clorotic, aspre la pipăit, cu marginile vălurate. Ţesuturile necrozate se desprind şi cad, limbul apărand perforat, dantelat sau zdrenţuit. Pomii se pot usca parţial; pe frunze apar enaţiuni. Frunzele apărute in perioada mai călduroasă nu prezintă simptome. In cazul tulpinii virale care produce boala Stecklemberg, pomii nu mai cresc, ramurile răman golaşe, iar o parte din ele se usucă. Mugurii de rod nu se dezvoltă normal, uneori se usucă şi cad. Frunzele sunt mai mici, ingustate, ingroşate, cu aspect pielos, lucioase, iar pe partea lor inferioară, in spaţiile dintre nervurile secundare, spre marginea limbului se dezvoltă enaţiuni. De asemenea, pe frunze apar pete inelare, necrotice, care prin desprinderea ţesuturilor răman ciuruite.
Daca ti-a placut sau te-a ajutat articolul nostru da-ne un like pe facebook!
