Bolile tutunului - Căderea răsadurilor
Pe frunze, incepand cu cele de la bază, apar pete brune, circulare, de obicei zonate.
Toată frunza, uneori se brunifică, iar petele capătă o culoare mai deschisă decat ţesuturile inconjurătoare. Boala se extinde şi pe frunzele superioare, iar in cazurile severe şi pe tulpini.
Conidioforii sunt solitari sau grupaţi, simpli sau răsfirat-ramificaţi, drepţi sau flexuoşi, cilindrici, septaţi, gălbui sau olivacei-bruni, pană la 80 μm lungime şi 3-5 μm grosime, cu una sau cateva cicatrice conidiene. Conidiile, rareori solitare, de obicei in lanţuri, obclavate, rostrate, galbene pană la brune, netede sau verucoase, lungi, de 35-110 (majoritatea in jur de 69) μm; corpul conidiilor are 11-12 (majoritatea in jur de 14) μm grosime in partea mai largă, subţiindu-se gradat intr-un cioc gălbui-brun, care de obicei este o treime pană la jumătate din lungimea totală; ciocul (rostrul) este gros de 2-5 μm, deseori umflat la varf.
Conidiile au 3-7 (majoritatea 5-6) septe transversale şi una sau mai multe septe longitudinale sau oblice.















