Musca minieră a sfeclei - Pegomyia betae
Adultul are lungimea de 4,5-6 mm, este de culoare cenuşie-negricioasă cu aripile galbene-cenuşii şi nervuri gălbui. Femela este mai voluminoasă decat masculul.
Este prezentă, in special, in Transilvania şi Banat.
Adultul are lungimea de 4,5-6 mm, este de culoare cenuşie-negricioasă cu aripile galbene-cenuşii şi nervuri gălbui. Femela este mai voluminoasă decat masculul.
Larva, apodă-acefală, are la completa dezvoltare 6-9 mm, corpul uşor curbat şi ingustat anterior.
In ţara noastră dezvoltă 2 generaţii pe an şi iernează ca pupă in sol. Zborul adulţilor are loc la sfarşitul lunii aprilie şi inceputul lunii mai. Larvele duc o viaţă minieră, rozand in mezofilul frunzelor galerii caracteristice. Năparlesc de 3 ori, la maturitate părăsesc galeria şi migrează pe sol, unde se impupează. Noii adulţi zboară in cursul lunii iulie, iar larvele acestei generaţii se dezvoltă in perioada iulie-august, cu iernare ca pupă.
Dăunătorul se hrăneşte pe sfeclă, dar şi pe alte plante cultivate sau din flora
spontană, fiind preferate familiile Chenopodiaceae, Compositae şi Rosaceae.
Muştele sunt atrase in mod special, uneori de la mari distanţe de plantele tinere de sfeclă pentru depunerea pontei. Larvele minează frunzele, formand galerii liniare caracteristice, in care se păstrează şi excrementele, pe una sau mai multe frunze sau chiar pe plante diferite.
Unele soiuri de sfeclă prezintă un grad de rezistenţă mai bun, ceea ce face ca dăunarea să fie mai atenuată.
