Păduchele negru al sfeclei
De asemenea, păduchele sfeclei este şi un important vector al bolilor virotice.
Specia are o răspandire generalizată, pe tot globul.
Forma aripată are corpul zvelt, de 1,4-2,2 mm, de culoare neagră lucioasă, brunănegricioasă sau brună-verzuie. Antenele sunt mai lungi decat corpul. Forma apteră are corpul globulos, de 1,8-2,5 mm, de culoare neagră - mată sau neagră - verzuie.
Antenele, din 6 articule, nu depăşesc 2/3 din lungimea corpului. Larva este asemănătoare cu adultul, fiind mai mică şi de culoare mai deschisă.
Este o specie migratoare, plante-gazdă primare fiind diferite specii de Evonymus, Viburnum sau Phyladelphus, iar plante-gazde secundare fiind diferite specii de plante cultivate (sfecla, fl.soarelui, macul, salata, bobul etc.) sau din flora spontană (loboda, pălămida etc.). Pe plantele gazdă-secundare, inclusiv pe sfecla de zahăr, afidele se inmulţesc partenogenetic şi vivipar, pe tot timpul verii, in 7-8 generaţii de virginogene aptere.
Iernează in stadiul de ou, iar inmulţirea in masă se produce in lunile lunile iunie şi iulie.
In condiţiile optime, pe faţa inferioară a limbului frunzelor se formează colonii
compacte care dăunează prin inţepare şi sugerea sucului celular, producand răsucirea frunzelor (pseudocecidii). In culturile de seminceri, alături de frunze sunt atacaţi lăstarii şi inflorescenţele.
Urmare a atacului, florile răman sterile, inflorescenţele produc sămanţă
puţină şi cu calităţi biologice reduse.
