Gargăriţa cenuşie a sfeclei
Specia are o largă răspandire in Romania, fiind mai frecventă in regiunile sudice şi Banat, pe solurile cernoziomice sau aluvionare.
Adultul are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare neagră insă care apare cenuşiu datorită solzişorilor cenuşii-cafenii cu care este acoperit. Larva este apodă şi eucefală, de tip curculionid, alb-gălbuie, de 12-14 mm lungime.
Gărgăriţa cenuşie a sfeclei are o singură generaţie pe an şi iernează ca adult in sol.
Apariţia la suprafaţa solului are loc in primăvară, după ce temperatura aerului depăşeşte 10- 12 grade, perioadă ce fenologic corespunde cu insămănţarea sau cu germinarea seminţelor de sfeclă.
După o etapă de hrănire pe diferite buruieni, in special pe lobodă, adulţii se
concentrează pe culturile de sfeclă, desplasarea făcăndu-se fie pe sol, fie prin zbor, de regulă pe timp insorit, cand pot parcurge 30-40 km. Ouăle, 150-300/ femelă, sunt depuse in sol, in apropierea coletului plantelor. Larvele, imediat după apariţie, se localizează pe pivotul rădăcinilor, pe care se hrănesc rozand cavităţi laterale.
După circa 65 zile, timp in care năparlesc de 4 ori, larvele complet dezvoltate se transformă in pupe. Apariţia noilor adulţi se face după cca 16-18 zile şi răman in cămăruţa respectivă pentru hibernare pănă in primăvara următoare.
Atacul adulţilor hibernanţi este deosebit de păgubitor. Aceştia retează plantulele
tinere de la colet, rod parţial sau total, frunzele cotiledonale precum şi primele frunze adevărate. In urma atacului adulţilor, plantele pier, iar culturile sunt compromise.
Atacul adulţilor, respectiv pagubele produse de aceştia sunt deosebit de mari in primăverile secetoase şi călduroase. Hrănirea larvelor poate cauza, de asemenea, pagube importante datorită cavităţilor şi galeriilor pe care, le produc pe rădăcini prin roadere.
Astfel, pivotul emite rădăcini laterale deasupra rosăturilor, iar frunzele se ofilesc. De regulă, pe rănile rădăcinilor se instalează diferite microorganisme patogene care pot distruge complet plantele atacate.
