Bolile sfeclei – Putrezirea plantulelor
Boala este frecventă la plantulele care răsar sau scurt timp după răsărire.
In regiunea coletului se dezvoltă pete la inceput mici, de culoare verde-deschis, gălbuie sau verdemăslinie.
In condiţii de umiditate ridicată, petele se extind, inconjurand uneori tulpiniţa de jur imprejur. In porţiunea atacată, tulpiniţa se subţiază, se zbarceşte, se innegreşte şi putrezeşte. Plantele bolnave se ofilesc, se ingălbenesc, cad şi putrezesc.
In condiţii foarte favorabile bolii, ţesuturile se acoperă cu un mucegai, constituit din miceliul şi fructificaţiille ciupercii.
In cazul in care mucegaiul de pe ţesuturile afectate nu a apărut datorită condiţiilor de mediu nefavorabile, se ia o porţiune din ţesutul putrezit şi se ţine in hartie de sugativă umedă, la temperatura de 15-200C; după 1-2 zile apare mucegaiul care este alcătuit din filamente bogat ramificate, incolore, neseptate, de 3-7 μm grosime dacă este Pythium de baryanum, sau 5-9 μm dacă este Aphanomyces levis. Astfel de filamente se dezvoltă şi in interiorul ţesuturilor atacate. La capătul unor ramuri miceliene a ciupercii Pythium de baryanum se formează umflături sferice de 22-25 μm, care sunt conidiile ciupercii (la o umiditate mai redusă) sau de 15-25 μm, zoosporangi (cand umiditatea este mai ridicată).
Fructificaţiile ciupercii Aphanomyces levis se formează in afara plantei. Dacă punem o plantulă bolnavă in apă, după 1-2 zile se formează zoosporangi tubuliformi, de 150-750 μm, in care iau naştere cate 60-100 zoospori sferici de 8,0-10,8 μm, mobili şi ies pe la capătul zoosporangelui. Oosporii sunt sferici, de 18 μm in diametru, cu membrană groasă.
