Daunatorii porumbului - Viermele vestic al rădăcinilor de porumb
Adultul este de culoare galbenă spre verde, cu lungimea corpului intre 4,2 şi 6,8 mm.
Femela prezintă pe aripi trei dungi simetrice, are abdomenul mai mare, iar antenele mai scurte decat cele ale masculului. Abdomenul de la mascul este bont, in timp ce cel de femelă este mai ascuţit. Oul este galben deschis, oval, lung de 0,5 mm. Larva este subţire, alungită, de culoare albă cu capul negru, la maturitate avand lungimea corpului de 13 mm.
Larvele se hrănesc pe rădăcinile mai multor specii de graminee (sorgul nefiind o
gazdă potrivită datorită conţinutului de acid cianhidric), dar porumbul este planta gazdă cea mai importantă. Larvele sunt atrase de rădăcinile de porumb, fiind capabile sa ajungă la sistemul radicular chiar in situaţia lăţimii de 100 cm intre randurile de porumb, deci rezultă că ele se pot deplasa puţin, pană la distanţa de 50 cm. Larvele se hrănesc pe rădăcini, cele mai periculoase fiind cele de ultima varstă, a treia. In prima perioadă, după ecloziune, larvele se pot hrăni pe perii radiculari şi ţesutul cortical exterior. Pe măsură ce larvele devin mai mari, creşte necesarul de hrană, ele se ascund in parenchimul cortical, observăndu-se o deplasare progresivă a lor către zona de creştere a sistemului radicular.
Prin procesul de hrănire, larvele produc răni pe rădăcini, pătrund in rădăcini, pe care le pot reteza. Este afectată integritatea sistemului radicular, putand fi distruse rădăcini individuale sau toate rădăcinile ce alcătuiesc noduri ale rădăcinilor.
Hrănirea pe rădăcini poate afecta advers creşterea şi dezvoltarea plantei. Datorită hrănirii larvelor pe rădăcini se reduce stabilitatea plantei şi se poate inregistra căderea acesteia. In cazul unei infestări puternice, plantele au in mod caracteristic tulpina inclinată, ele sunt slab fixate in sol şi sunt uşor culcate de furtuni şi ploi abundente. Ploile abundente sunt urmate de o regenerare parţială a sistemului radicular şi o indreptare a plantelor căzute. Căderea plantelor atacate poate fi intensă dacă este secetă in cursul lunii iunie. Plantele puternic atacate veştejesc şi se usucă prematur.
Hrănirea larvelor pe rădăcini afectează absorbţia apei şi a elementelor nutritive de către plantă, avand drept urmare reducerea apreciabilă a producţiei de boabe. De asemenea, recoltarea mecanică a plantelor căzute este dificilă.
In privinţa aduţilor, aceştia sunt polifagi, dar in mod obişnuit se hrănesc pe frunze, polen şi mătase şi la urmă pe varful ştiuleţilor de porumb. Adulţii tineri se hrănesc la inceput pe frunze, pe care se observă dungi albicioase longitudinale, precum cele produse de adulţii de Lema melanopa. In perioada infloritului porumbului, adulţii se hrănesc cu polen şi mătase, iar după inflorire, pe rămăşiţele de mătase şi boabe situate la varful ştiuleţilor, aflate in faza de lapte. Adesea, hrănirea adulţilor nu afectează producţia de boabe de porumb, dar
hrănirea unui număr mare de adulţi pe mătasea apărută inaintea polenizării poate cauza ştiuleţi mai mici sau, mai semnificativi, ştiuleţi parţiali fără boabe, mai ales la plantele puternic dăunate de larve.
