Dăunătorii porumbului - Viermii sârmă - Agriotes
Adulţii au lunginea cuprinsă intre 7 şi 12 mm, de culoare brun-roşcat sau bruninchis.
Pe partea ventrală a toracelui prezintă un organ cu ajutorul căruia sar, producand un pocnet, de unde şi numele popular de gandaci pocnitori. Larvele, denumite popular, viermii sarmă, au corpul cilindric, subţiat la capete, acoperit cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galben-portocaliu, avand lungimea pană la 25 mm.
Prezintă o generaţie la 4-5 ani.
Adulţii apar la suprafaţa solului in mai-iunie şi pot fi observaţi in stare activă pană la jumătatea lunii iulie, prezentand o activitate, de obicei, crepuscular nocturnă, dar pot fi observaţi şi dimineaţa, deplasandu-se de la o plantă la alta.
Ei se hrănesc cu polenul mai ales al plantelor umbelifere. In această perioadă se desfăşoară activitatea de copulaţie şi pontă. Depunerea ouălor are loc in terenuri cu umiditate ridicată, in care scop, femelele
caută terenuri complet acoperite de vegetaţie, avand stratul de la suprafaţă destul de umed spre a le fi asigurată posibilitatea pătrunderii in sol la adăncimea de 1-5 cm.
Ouăle sunt depuse izolat sau in grupe mici. Ele sunt sensibile la uscăciune.
Larvele abia eclozate sunt mici, de caţiva milimetri, de culoare albă, se hrănesc cu humus şi pe măsură ce cresc se hrănesc cu ramificaţiile fragede şi subţiri ale rădăcinilor.
Stadiul de larvă durează 3-4 ani. In cursul dezvoltării lor, larvele execută deplasări pe verticală şi orizontală, in funcţie de condiţiile de umiditate, temperatură şi hrană. Astfel, toamna coboară pentru hibernare la 30-40 cm adancime, iar primăvara revin in stratul superficial. De asemenea, vara, mai ales in parioadele extrem de călduroase şi secetoase, larvele se refugiază in straturile mai adănci. In afară de aceste deplasări pe verticală, impuse de factorii climatici, larvele efectuează deplasări orizontale in căutare de hrană. In al 3 -lea sau al 4 -lea an de la apariţie, in funcţie de specie, in iulie-august, larvele ajunse la
maturitate se transformă in pupe, din care după aproximativ trei săptămini apar adulţii, formă sub care hibernează in sol, in loja nimfală pană in primăvara următoare.
Adulţii nu produc daune, insă larvele sunt extrem de vătămătoare, prezentand o
polifagie accentuată. Dintre cereale, porumbul suferă cel mai mult din cauza atacului viermilor sarmă, indeosebi in perioada răsăririi plantelor şi in primele faze de vegetaţie, cand larvele atacă boabele pe cale de germinare sau rădăcinile abia formate.
După insăminţare, larvele se concentreză spre boabele de porumb, le rod embrionul, apoi pătrund in endosperm, adesea rămănand intact doar tegumentul. Ca urmare, la răsărirea culturii se constată mari goluri. Atacul continuă şi după răsărirea plantelor, acestea fiind roase in zona coletului sau in punctul de ramificaţie al rădăcinii.
Frunzele plantelor atacate se ingălbenesc, se ofilesc şi se usucă de la varf către bază şi intreaga plantă piere in scurt timp. Plantele atacate care supravieţuiesc au vegetaţia mult intărziată.
Atacul viermilor sarmă este caracteristic primăverilor reci şi umede, cu insămanţare adancă ce intarzie răsărirea. In asemenea condiţii, chiar o larvă/metru pătrat poate provoca numeroase goluri in culturile de porumb.
