Datini si obiceiuri – Valea Ursului, judetul Neamt

Tinutul Neamtului este cunoscut cu o istorie bogata in obiceiuri si traditii a caror obarsie se pierde in negurile unui trecut indepartat.

Tinutul Neamtului este cunoscut cu o istorie bogata in obiceiuri si traditii a caror obarsie se pierde in negurile unui trecut indepartat. Asa se intampla si in comuna noastra. Obiceiurile si traditiile care mai pastreaza dragostea pentru frumos se intalnesc la sarbatorile de iarna.
Obiceiurile de Anul Nou-‚"mastile"- refac motive ale mitologiei populare dar si perceptia actuala a vietii cotidiene vazuta prin prisma universului comunitatii comunei.
Costumele sunt foarte putine in zona. Ele au o gama de culori puternice, albul asortandu-se cu rosul si cu negru, caracteristic fiind costumul popular moldovenesc de pe Valea Siretului.
Desigur ca impartirea spatiului judetului in zone si subzone are un caracter de studiu, formal, pentru ca traditiile, obiceiurile si folclorul acestor locuri converg spre o unitate specifica culturii populare romanesti.
Debutul datinilor si obiceiurilor crestine il constituie umblatul cu "colinda" in seara de Ajun (pe 24 decembrie), in special in satul Valea Ursului, iar in ziua de 25 decembrie si de „Boboteaza" (6 ianuarie) se umbla cu "Steaua".
Colindul cel mai intalnit in zona noastra este "Ma dusei printr-o gradina" si "Florile dalbe".

STEAUA
Obiceiul umblatului cu „Steaua"‚ in ziua de Craciun este rezervat copiilor (baietilor). De regula Steaua este insotita de doi baieti.
Aceasta se confectioneaza pe o vesca de sita pe care sunt opt vergele sau bete mai groase care sa formeze opt colturi si o coada mai lunga si groasa de care trebuie tinuta steaua. Pe betele care formeaza colturile se lipeste hartie creponata de diverse culori. In mijloc se atarna un clopotel iar pe o parte se lipeste o iconita cu Maica Domnului cu Pruncul.
Cea mai intalnita colinda la stea este, Nasterea ta Hristoase.
JOCUL CAPREI
Se canta cu acompaniament de fluier si se joaca pe saltate intr-un ritm anume, ritm marcat si de clampaniturile gurii de lemn a botului caprei.
Zdrentele caprei sunt din hartie creponata multicolora. La coarne are o oglinda. Grupul care umbla cu capra este format din 4-5 persoane, uneori 3, cand este vorba de grup de copii.
La "Capra cu alai" participa peste 20 de persoane, majoritatea baieti mari, necasatoriti. O parte se imbraca in pantaloni cusuti cu panglici. Pe cap au chipiuri inalte impodobite cu flori multicolore si oglinzi, iar la spate atarna cateva panglici.
Un alt grup sunt "uratii". Acestia se imbraca foarte urat, cu haine cusute cu zdrente, pe cap au palarii la care sunt cusute pene, sunt mazgaliti pe fata sau au masca dintr-o caciula (fes) sau ciorap vopsit cu multe culori.
Mai este ciobanul imbracat in pantaloni albi si cojoc, cu caciula si un bat in mana. Ciobanul este cel care canta.

JOCUL URSULUI
Este sustinut de doua persoane-Ursul, imbracat in piei de animale sau o haina pe care s-a cusut stuf, pe fata are masca tot din blana de oaie in special, sprijinindu-se intr-un bat; Ursarul, sau tiganul, are o vesta de la o sita de cernut faina, in interiorul careia sunt montate doua sarme avand inserate cateva capse de bere sau tabla gaurita.
Alte obiceiuri crestinesti sunt: nasterea, botezul, nunta si inmormantarea.
BOTEZUL
Un copil a fost mereu un motiv de sarbatoare si bucurie la romani.
Botezul unui copil in primul rand are o semnificatie religioasa ce este respectata cu sfintenie.
Parintii copilului cauta nasii pentru copilul abia nascut.
In ziua botezului se merge la biserica cu un grup destul de restrans: parintii copilului, moasa acestuia, daca este din localitatea respectiva, si nasii copilului. Aici preotul citeste rugaciunile specifice de lepadare de Satana si impreunare cu Isus Hristos, dupa care urmeaza savarsirea sfintei taine a botezului.
Cumetria se face de obicei a doua zi dupa botez (sambata sau duminica) sau in aceeasi zi, dupa ce s-au intors cumatrii cu copilul de la botez.
Parintii copilului invita la masa cateva familii, in special rude. Aici se servesc cu mancare si bautura, urand noului nascut sanatate, viata lunga si fericita. Fiecare mesean contribuie cu o anumita suma de bani pentru noul nascut spre sporul si norocul acestuia in viata.
Parintii copilului multumesc tuturor pentru aceasta si mai servesc cate un rand de bautura, apoi fiecare pleaca la casele lor.
La familiile mai instarite cumetria se face si cu lautari, fie acasa, fie in alta parte (la un local, camin cultural sau crasma).

NUNTA
Este un alt act de bucurie si veselie la romani. Prin urmare nu exista nunta la care sa nu fie lautari. Muzica este tocmita de obicei de mire si de nas.
In ziua nuntii se merge la mire si apoi impreuna cu acesta la nas (daca este din aceeasi localitate). Intregul alai merge apoi dupa mireasa. Aici are loc "hobotul" sau "hobotatul miresei", adica asezarea valului si pieptanatul acesteia. Tot acum i se pune mirelui floarea in piept.
Vornicelul cheama intre timp, din casa in casa, lumea la nunta.
Inainte de a pleca lumea la cununie, mireasa si mirele isi iau iertaciune de la parinti si neamurile sale. Dupa aceasta pleaca la biserica la cununie. Aici ii asteapta preotul care oficiaza ceremonia bisericeasca.
La intoarcerea de la biserica, multi copii le ies inainte cu galeti pline cu apa, pe care le varsa in cale, urandu-le ca toata viata sa le mearga in plin. Mirele pentru aceasta da un "bacsis" fiecaruia.

Acasa sau la localul unde are loc dansul si masa cat si darul, mirii sunt primiti cu muzica si dans. Mireasa este primita de parintii mirelui in prag cu un prosop cu care ii cuprinde pe amandoi.
Deasemenea, mirii sunt stropiti cu apa sfintita si busuioc.
Ulterior incepe distractia propriu-zisa. Masa incepe noaptea dupa mai multe ore de distractie.
Mirele este oaspetele cel mai de frunte si sta in capul mesei. La dreapta mirelui vine nunul cel mare iar in stanga acestuia sta mireasa si nuna mare. Apoi fiecare se aseaza in functie de gradul de rudenie-in dreapata rudele mirelui, in stanga rudele miresii iar tineretul sta in capatul mesei.
Se aseaza bucatele pe masa, vornicul de masa rostind versurile specifice pentru deschiderea oficiala a ospatului. Apoi incepe voia buna, din toate partile auzindu-se urari si inchinari de pahare.
Se ospateaza pana dupa miezul noptii, dupa care bucatareasa vine cu ‚gaina sau closca‚ fripta pe care o joaca intre meseni si anunta ca se apropie inchinatul sau darul.
Fiecare mesean daruieste mai intai bucatarilor cate ceva, apoi vornicul inchina un pahar de vin nunilor pentru a scoate darul pentru finii lor. Nunii cu mirii si vornicul merg la fiecare mesean cu un pahar de bautura si primesc darul pregatit. Mirele multumeste la fiecare in parte.
Darul adunat se numara de nuni si miri si anunta tuturor mesenilor suma adunata.
Mirele si mireasa saruta mana nasilor si multumesc tuturor, timp in care se aud din toate partile urari de fericire si viata tihnita tinerilor casatoriti.
La sfarsit miresei i se ia valul si coronita de pe cap si se canta anumite cantece specifice de final de nunta. In locul coronitei i se pune o basma sau o esarfa pe cap-dovada ca a intrat in randul nevestelor. Fiecare mireasa e cuprinsa in momentul acesta de o nespusa intristare si durere. Deasemenea si parintii fetei sunt tristi pentru ca nu stiu ce viitor o asteapta pe fiica lor alaturi de mirele ales.
In incheiere muzica impreuna cu mirii duc nasii acasa. Aici sunt serviti cu un pahar cu bautura si prajituri si abia dupa aceea merg mirii acasa.
INMORMANTAREA
De obicei a treia zi dupa deces are loc inmormantarea dar, in ultima vreme mai sunt si exceptii.
Se aduna la casa mortului lumea care doreste sa-l conduca pe ultimul drum. In acelasi timp se aduce de la biserica‚ bucatile‚ folositoare acestei procesiuni (crucile, prapurile, sfesnicile, serafimii, steagurile si nasalia) cu care sa se duca mortul la groapa.
Soseste si carul cu boi care este impodobit cu un covor si prosoape. La coarnele boilor se pune prosop si colac, la fel si la bucati. Fiecare ducator ia ca rasplata prosopul si colacul. La coltul prosoapelor se leaga un ban, de obicei moneda.
Preotul la sosire incepe prohodul la care participa rudele si vecinii urmand scoaterea mortului din casa si asezarea lui in carul pregatit. In acest timp preotul primeste cate o lumanare si prosop (daca sunt mai multi preoti, fiecare va primi la fel).
Rudele isi iau ramas bun de la cel raposat bocindu-l pe acesta si zicand: „Dumnezeu sa-l ierte".

Rudele merg in urma carului iar ceilalti oameni in urma. Preotul rosteste ectenia mortului (prima evanghelie), rudele impart, de sufletul celui raposat, lucruri (punte de lana, tesute sau paturi) cu lumanare, cana in care se picura un pic de vin si o moneda. Asa se procedeaza la toate cele 12 evanghelii.
Tot acum se dau celor care duc bucatile si la gropari cate o moneda ce reprezinta vamile sufletului ce acum merge la judecata.
Toate rudele ingenuncheaza langa sicriu ascultand cantarile preotului: rugaciunile iertaciunii de tot blestemul si afurisenia din timpul vietii, dupa care preotul zice "veniti fratilor sa dam mortului sarutarea de pe urma", dupa care toate rudele isi iau ramas bun de la cel raposat sarutand icoana de pe pieptul mortului si sarutandu-i mana sau fruntea raposatului.
Preotul impreuna cu rudele ridica in sus pomenele, coliva si apaosul cat dureaza „panahida" si canta „vesnica pomenire".
Urmeaza scoaterea mortului din biserica si mersul la cimitir. Aici sicriul se ia de pe nasalie si se pune pe marginea gropii. Sub sicriu se trec doua funii groase care servesc la slobozirea mortului in groapa. Pe langa funii se da si panza alba care va fi data groparilor, de sufletul celui raposat.
Preotul incepe ectenia mortilor specifica acestui loc, stropeste mortul cu apaosul (vin) peste trup, apoi se acopera sicriul cu capacul si ii dau drumul in groapa cu fata spre rasarit. Preotul ia harletul cu care s-a sapat groapa, toarna cu dansul tarana peste sicriu, apoi pecetluieste groapa (face cu harletul cruce in toti patru pereti ai gropii) zicand cateva cuvinte specifice.
Dupa aceasta rudele arunca cu tarana peste mort, zicand: „sa-ti fie tarana usoara".
Rudele dau de sufletul celui raposat peste groapa trei gaini si un cocos, cocosul fiind luat de cel care a inceput groapa.
Se merge la casa raposatului pentru masa de pomenire (praznic) impreuna cu preotul care trebuie sa sfinteasca masa. Daca raposatul a fost mai instarit, i se da de pomana si la poarta cimitirului, colac cu lumanare si cate un pahar cu bautura (vin si tuica).

Daca ti-a placut acest obicei da-ne un like sau distribuie pe facebook!....sau adauga si tu un obicei din zona ta !

Data adaugarii: 06/05/2013 19:37:17